Colţ de rai: Ţara Loviştei, ţinutul legendelor

sursa click.ro

Vârful Şuţu din Ţara Loviştei (Fotografii: Dorel Ţîrcomnicu)

Vârful Şuţu din Ţara Loviştei (Fotografii: Dorel Ţîrcomnicu)

La poalele vârfului Şuţu, natura te îmbrăţişează cu verdele ei crud, iar oamenii te cuceresc cu poveştile lor despre legendele locului. Am lăsat în urmă iureşul maşinilor care gonesc pe Valea Oltului şi am mers dinspre Râmnicu Vâlcea spre Sibiu. După ce trecem de Brezoi, intrăm în tărâmul de basm al Ţării Loviştei.


Drumul pe care urcăm traversează, pe deasupra, Şoseaua pe care am venit, apoi calea ferată şi Oltul. Drumul Judeţean 703M Cornetu-Perişani se aşterne îngust de-a lungul Văii Băiaşului, cu porţiuni asfaltate, dar şi altele pietruite.

Şoseaua îngustă trece prin „tunelurile verzi", formate de crengile copacilor de pe margine. Coroanele lor se unesc deasupra şoselei şi opresc lumina soarelui pe acoperişul din frunze. Cirezile de vaci care pun stăpânire pe drum te împiedică, din loc în loc, să înaintezi.

Laşi animalele să-şi vadă de drumul lor, cu gândul că te îndrepţi spre „Ţara laptelui", acolo unde se face râvnita „brânză de Loviştea", procesată chiar la Perişani. Această localitate a devenit, de altfel, capitala oieritului din judeţul Vâlcea, devansând comuna Vaideeni, ai cărei ciobani plecaţi în transhumanţă au renunţat să se mai întoarcă pe plaiurile natale.

Adevărata Posada

N-ai cum să intri în comuna Perişani şi să nu vezi ditamai panoul cu urarea de bun venit: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!".

În centrul comunei se află un monument intitulat „Posada 1330", ridicat pe locul unde se spune că armata ungară condusă de Carol Robert de Anjou a fost zdrobită de oastea lui Basarab I.

Cum misterul localizării Posadei a stârnit dezbateri în rândul istoricilor, în vara lui 2010 o echipă de cercetători a refăcut traseul „Drumului Mării", având ca punct de plecare traducerile din „Cronica pictată de la Viena". Primarul Ion Sandu spune că cercetătorii au ajuns la concluzia că adevărata Posada se află pe teritoriul Perişaniului, în Ţara Loviştei.

Drumul spre „Ţara laptelui“ trece printre cirezile de vite

Petre Buican are 82 de ani, dar îşi aminteşte bine: „Te duci la Măruţa, de la Posada, şi îi ceri un ciur de mălai - îmi spunea străbunica. În grădina Aureliei, pe Calea Mării, pe vale, am descoperit, când eram copil, o ridicătură de teren amenajată, de 30 pe 40 de metri, care semăna cu un mormânt uriaş. Dacă cineva ar căuta în acel loc, ar putea găsi dovezi că Ţara Loviştei este încărcată de istorie".

Comorile de sub pământ

Pietrele pe care le găsesc locuitorii din satele Perişaniului au forme interesante. „Omuleţul", cum este denumită piatra descoperită în grădinea casei, pe Valea Băiaşului, de Mirela Cosma, a fost pusă lângă temelia locuinţei.

„Vecinii au mai găsit şi altele, sub forma unui ou, iar primarul ne-a rugat să le punem bine, că vrea să facă un Muzeu al Pietrei, la Perişani", ne spune femeia.

La câteva case mai încolo, un alt localnic, Vasile Leonte (64 ani), ne face o invitaţie. „Veniţi pe Valea Băiţei să vedeţi ce am găsit eu!".

La marginea apei, o piatră imensă, tăiată sub forma unui paralelipiped dreptunghic are încrustate pe ea, semne care au o anume semnificaţie pe care noi nu o cunoaştem.

O pensiune modernă din satul Poiana

„Nu întâmplător locului acesta i se spune «Comori». Legendele spun că pe aici ar fi îngropat mult aur, iar cei care au încercat să dea de el n-au sfârşit tocmai bine". Localnicul ne spune povestea fagului cu vârful în jos la baza căruia a săpat un localnic, nea Nelu Cocoşoiu, iar soţia lui s-a prăpădit în chinuri groaznice, după îndelungi suferinţe.

Căutători de aur mai sunt şi astăzi pe Valea Băiaşului.

„Pe la 1948 erau foarte multe galerii săpate în subteran, iar căruţaşii cărau aurul de aici, din Perişani, şi îl duceau la Brezoi, unui anume Kerachide. Căutătorii de aur spărgeau minereul bogat în aur cu dalta şi ciocanul. Anul acesta am văzut doi tinerei care cerneau nisipul pe Valea Băiaşului şi unul dintre ei spunea că este inginer şi că aurul găsit îi aduce venituri frumuşele", povesteşte Petre Buican.

Dincolo de lumea de basm şi istorie de sub poalele Vârfului Şuţu, natura te cucereşte aici cu verdele ei crud, cu florile şi ciripitul păsărilor. Şi apa e deosebită aici.

„Avem cea mai bună apă de izvor. În Poiana, satul cu cele mai multe izvoare, există Rinul, izvorul căruia noi îi spunem aşa pentru că ţâşneşte de la adâncimea de 1.000 de metri, iar apa lui este foarte rece vara, iar iarna este caldă", spune Ion Sandu, primarul localităţii.

Panoramă de vis la cabana Cozia

Situată în Carpaţii Meridionali, în Parcul Naţional Cozia, Cabana Cozia se află la altitudinea de 1.573 de metri. Iarna, cele două corpuri de clădire pot găzdui 50 de turişti în camere cu două-trei paturi, iar vara pot fi cazaţi aici 70 de persoane. Cabana are restaurant.

Cabana de la 1.573 de metri altitudine e ocupată mai tot timpul

Drumul cu maşina este anevoios, dar merită efortul. După ce laşi în urmă staţiunea Călimăneşti, în stânga Oltului, urmăreşti indicatoarele către Jiblea, Sălătrucel şi apoi Berislăveşti. După 17 kilometri de asfalt, urmează alţi 18 kilometri de drum judeţean, iar indicatoarele te îndrumă până la Cozia, pe un drum forestier.

Când cerul este senin, poţi vedea în depărtare tot Defileul Văii Oltului, spre Valea Lotrului, până către zonele Subcarpaţilor Getici, poţi vedea Slatina şi panorama de vis a ţinuturilor care pierd din înălţime şi se aşează molcome, lăsând câmpia să respire în nemărginirea ei.

Distracţie pe pârtia de schi de la Mlăceni

LOCALIZARE. Situată în nordul judeţului Vâlcea, într-o zonă depresionară intramontană din stânga Oltului, în străvechea Ţară a Loviştei, localitatea Perişani se află la 62 de kilometri de Râmnicu Vâlcea şi la 11 kilometri distanţă de una dintre cele mai circulate căi rutiere din România, Valea Oltului.

CAZARE. Puteţi găsi câteva pensiuni în satele care compun localitatea Perişani, cu un total de 50 de locuri de cazare. Cele mai multe sunt în satul Poiana, la Nicolae Băbeanu, Constantin Floarea, Mihai Maxim sau la Nicolae Sandu, în satul Mlăceni. Liniştea satelor, apa curentă, produsele proaspete şi ecologice provenite din grădinile localnicilor şi frumuseţile locurilor încărcate de istorie sunt o desfătare pentru câteva zile de şedere.

AGREMENT. În satul Mlăceni, la doi kilometri de Primăria Perişani, a fost dată în funcţiune, anul acesta, o pârtie de schi, de 800 de metri, cu o lăţime de 60 de metri şi o înclinaţie de 40 de grade. Iubitorii acestui sport trebuie să vină cu schiuri proprii, fiindcă nu există posibilitatea închirierii.

INFORMAŢII. Mai multe date despre această zonă găsiţi pe site-ul perisani. ro.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comments:

Post a Comment