skip to main |
skip to sidebar
Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un strein sosi.
- „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!”
- „Ştefan al Moldovei? Daniel îi spune,
...- Să aştepte-afară! sunt în rugăciune.”
- „Bunule părinte! sunt rănit şi-nvins;
Însuşi a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu să-ţi cer povaţă dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis:
- „Mă-nşeală auzul, ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţul înconvoaie!
Ce e oare traiul dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună.
Nu e totodată pace şi furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi,
Pentru neatârnare, oameni şi pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti!
Poţi ca să îi sfărâmi; dar nu să-i robeşti!
Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îi lasă!
Căci mai bine este supus lăudat
Decât cu ruşine domn şi atârnat!”
Dup-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire
Şi-nvingând păgânii, nalţă-o monăstire."
Versuri: Dimitrie Bolintineanu, Legende Istorice, 1865
Loc: Chilia lui Daniil Sihastrul, Manastirea Putna
Fotograf: Furdi Florina
0 comments:
Post a Comment